VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

Un lăudabil efort de promovare a Județului Vâlcea, de acum un secol, mai exact 1924, prezintă frumusețile județului și posibilitățile de vizitare a acestora. Acest veritabil ghid turistic intitulat   Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni , merită să fie citit în varianta originală, păstrând farmecul limbii române de la începutul secolului trecut. Textul nu cuprinde foarte multe ilustrații, așadar voi exemplifica locurile descrise cu   imagini și cărți poștale vechi din acea perioadă. Prima parte, după o scurtă prefață, constituie o prezentarea a orașului Râmnicu Vâlcea.                                                                     Jude ț ul Vâlcea Cine vrea să cunoască u ș or ș i pe de-antregul frumuse ț ile mun ț ilor ș i ale regiunilor învecinate din neîntrecutul ș i legendarul ț inut al Oltului, n'are decât să vie în ora ș ul Râmnicu-Vâlcea ș i de acolo să- ș i aleagă locurile pe cari să le cutreere. Să- ș i aleagă, dacă. va

Călimănești - Căciulata  Masa lui Traian (1924)

Clădirea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea este monument de arhitectură înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004. Iniţial a fost destinată ca sediu pentru Palatul Administrativ-Financiar. Imobilul a fost construit între anii 1906-1907 de ing. Henri Sousskind şi de antreprenorul ing. Balasan. Palatul a fost construit pe locul caselor doamnei Stăncuţa Meculescu, unde funcţiona şcoala primară de fete, pentru o chirie de 50 de galbeni pe an. Judecătoria Râmnicu Vâlcea îşi are originile în judecătoria judeţului, înfiinţată în 1831, conform prevederilor Regulamentului Organic, ca instanţă „la întâia cercetare”. În 1879 se înfiinţează ocoalele judecătoreşti rurale, urbane şi mixte. În fiecare ocol, inclusiv în Râmnicu Vâlcea, s-a înfiinţat o judecătorie mixtă de ocol. Din 1908, acestea au devenit judecătorii mixte, iar din 1938 „judecătorii de pace mixte”, pentru ca în 1944 să fie desfiinţate. După 1947, Judecătoria Râmnicu Vâlcea redevine instanţă a oraşului

       După ce a vizitat Mănăstirea Hurezi (vezi fotografii  aici ), Willy Pragher își continuă călătoria în judetul Vâlcea, trecând prin satul Milcoiu, unde este fascinat de arhitectura caselor.     Începutul lunii mai 1942 a fost ocupat cu o călătorie fabuloasă în Transilvania, continuată în Banat, Oltenia și încheiată la Câmpulung Muscel, în Argeș. Călătoria a durat de la 6 la 14 mai 1942. Penultima zi a călătoriei a fost petrecută prin Vâlcea și Argeș.         La 15 kilometri de Râmnicu Vâlcea se află satul Milcoiu (povestea numelui satului, ce vine de la un oștean al lui Mircea cel Bătrân, e scrisă pe site-ul primăriei localității - adică  aici ). Azi, după cum se vede, casele minunate din fotografiile făcute acum 73 de ani, nu prea mai există (fapt dedus din colecția de fotografii ale aceleiași primării ).     Azi ne delectăm cu aceste imagini idilice, iar curând vom poposi la Râmnicu Vâlcea. Fotograf: Willy Pragher Sursă © Blog Willy Pragher

     Mănăstirea Govora din comuna Mihăiești, județul Vâlcea, se află la poalele dealului Coşul Mare, la 6 km distanță de stațiunea Băile Govora şi la 18 km de Râmnicu Vâlcea, pe fosta moşie Hinţa.      Aşezământul monahal de la Govora se numără printre cele mai vechi din ţara noastră, fiind ctitorit între secolele XIV-XV, în vremea domnitorului Vlad Dracul. Nu se știe data exactă la care a fost zidită prima biserică pe acest loc. Numele sfintei mânăstiri vine de la cuvântul slavon gavariti, care înseamnă a vorbi sau izvor.      L a anul 1440, sub domnia lui Vlad Ţepeş, biserica a fost stricată de boierul Albu cel Mare. Ea a fost rezidită între anii 1492-1496, de către domnitorii Vlad Călugărul şi Radu cel Mare. Mai târziu, între anii 1640-1645, domnitorul Matei Basarab a făcut Sfintei Mânăstiri Govora o reparaţie totală, în vederea instalării în incinta acesteia a tiparniţei dăruite de Sfântul Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului.             Între anii 1710-1711,

       ,, La încrucișarea străzii Mihai Bravu cu Traian, se afla librăria lui Pascu Anastasiu și Grigore Petrescu. Fără pretenția de a fi un centru al vieții literare, librăria atrăgea clienți și însemna un punct de referința în viata culturală a orașului. În ambianta agonizantă de dinainte de război, se întâlneau aici profesori, doctori, avocați și discutau literatură. Clădirea, ea însăși, impunea, fiind reprezentativă pentru stilul, pe linia influenței orientale, de sfârșit de secol. Caracteristic era balconul de la etaj, ieșit în stradă, adevărată broderie în ipsos, marcând prin rotunjimea formei răscrucea dintre cele două principale străzi ale orașului.''                                                                                                                         Constantin Mateescu, Râmnicul de odinioară                                                  http://www.istorielocala.ro/

     MONUMENTUL EROILOR DIN ORAȘUL VÂLCEAN BREZOI   este situat pe o stâncă, în apropierea Primăriei din localitate. El simbolizează România Mare și a fost ridicat în memoria celor 153 de eroi locali (Brezoi, Călinești, Mălaia și Voineasa), care s-au jertfit în primul război mondial, aducându-și prinosul lor de sânge în opera de făurire a României Mari.  Inaugurarea Monumentului Eroilor (1926)        Piatra fundamentală a fost aşezată în anul 1922 în prezenţa autorităţilor locale în frunte cu primarul Ion Bardaşu, prefectul Traian Mihăiescu, Otto Austerlitz - director "CARPATINA", elevii şcolii săteşti şi muncitorii de la "CARPATINA", conduşi de directorul Nicolae Iepureanu directorul Gh Vasilescu şi locuitorii din satele vecine. In perioada anilor 1930-1933 se adaugă la monument o cruce de marmură la cererea familiei sublocotenentului Teodor Gh. Crasnaru, fiind unicul lor fiu mort în luptele de pe Olt, din 1916, la varsta de 26 ani. După anul