VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

 În Vâlcea  (fragment din România pitorească de Alexandru Vlahuță, 1902)  Mănăstirea Hurezi (1956 foto  Richard Peter) Pe la nămiezi pornim înainte pe şoseaua netedă, care taie de-a curmezişul dealurile ce se lasă din poalele Parângului şi se-ntind buziş între Olteţ şi Olt până-n câmpiile Romanaţilor. Văi şi coline sunt înecate de soarele arzător de iuliu, şi nici o abureală de vânt. Iarba şi tufele prăfuite de pe marginea drumului pălesc, ca bătute de pară. În depărtare, miriştile scânteiază. Pe imaşurile dezvălite, oile stau grămadă, cu botul în pământ, înghesuite una într-alta, ca să-şi ţie umbră. Crâmpei de nor nu se zăreşte, — tot cerul pare că arde deasupra noastră. Aerul tremură de zăpuşală, şi ochii ne dor de-atâta lumină. Într-un nor de praf, şi urmăriţi de o droaie de câini cari ne asurzesc, străbatem satul Fometeşti, aşezat la curmătura dealului Gurguiata, în spatele muntelui Slătioara; şi pe la toacă ajungem în târguşorul Horez, aşternut pe opcina Ursanilor, cu dughenile lu

  Biserica de lemn din Albac se află la Băile Olănești în județul Vâlcea și datează din anul 1752. Biserica a fost ridicată în satul natal al lui Horea, erou al iobagilor din Ardeal. Biserica de lemn din Albac a fost prima biserică de lemn ardelenească salvată ca monument istoric în România. Ea a fost adusă în anul 1907 din Albac, atunci în fostul imperiu Austro-Ungar, și salvată la conacul familiei Brătianu din Florica, în Regatul României. Biserica are o valoare cultural istorică de unicat în patrimoniul românesc prin semnificația istorică, destinul său aparte și prin calitățile formale și tehnice ce o disting drept una dintre cele mai prețioase creații în lemn din Transilvania. Istoric Momentul ridicării bisericii de lemn din Albac a fost însemnat în stâlpii laterali ușilor de la iconostas: „Această besearică s-au început la anii Domnului 1752, meseța maiu 25 de zile”. Pisania bisericii după mutarea și montarea ei la Florica, în 1908: „Această sfântă biserică, cu hramul sfin

  AL. BĂDĂUŢĂ - PRIVELIȘTI ROMÂNEȘTI 200   PLANȘE CU O PREFAȚA ȘI UN TEXT INTRODUCTIV. 1932 ATELIERELE DE FOTO-ROTO-GRAVURĂ ,,ADEVERUL" S. A. – BUCUREȘTI Text introductiv Prin natura ei, oarecum biografică în raport cu individul, fotografia corespunde, în scara genurilor literare, „memoriilor“. Exclusiv receptiv, aparatul fotografic înregistrează, fără să adauge sau falsifice. Este, dacă se poate spune, glasul direct pentru ochi al realității: răsturnat în apele clare ale plăcei fotografice, faptul se pietrifică şi definitivează. In comparație de pildă cu un tablou, peisagiul participă în fotografie într'o proporție aproape absolută; crescând din realitate, dar rămânând continuu între hotarele ei, fotografia elimină orice discuție şi convinge. Invers decât la pictor, arta fotografului e mai curând în funcție de condițiile exterioare decât de cele lăuntrice: ochiu fidel, obiectivul nu poate înregistra pe retina plăcii fotografice decât un singur aspect; acel autentic. Munţi

  Râmnicu Vâlcea - Tribunalul Fotografie din timpul Primului Război Mondial (1917)

  Parcul balnear Băile Govora este piesa de rezistență a stațiunii, o zonă potrivită pentru relaxare, aici fiind amplasate cele mai multe monumente arhitectonice şi comemorative, trăind într-o perfectă simbioză cu cele ale naturii. Cele mai reprezentative monumente de sculptură sunt ale medicilor Nicolae Popescu-Zorileanu şi Haralambie Botescu precum şi bustul lui I. C. Brătianu – fost prim-ministru al României. Parcul balnear se întinde pe o suprafață de 20,5 hectare, teren care a fost răscumpărat de la localnicii din comuna Păuşeşti Otăsău prin achitarea unor sume de bani sau prin schimburi. Acest perimetru   a constituit leagănul stațiunii balneare Govora, deoarece aici s-a ridicat în perioada 1882-1894, primul stabiliment de băi şi primele spatii pentru cazarea pacienților, constituite într-un număr de trei hoteluri numerotate de la 1 la 3: „Hotelul Statului nr. 1”, „Hotelul Statului nr. 2”, „Hotelul Statului nr. 3”, dintre care în prezent mai există două, „Hotelul Statului nr. 1”,

       Printre actele Ministerului de Război, de la Viena, ce alcătuiesc partida războiului ruso-austro-turc (1787/88-1791/92) este și o hartă a Țării Românești folosită de armată în timpul războiului amintit și apoi de administrația austriacă.           Harta este mult mai veche decât data la care a fost tipărită (1787).       Cercetând îndeaproape această hartă observăm mai întâi bogăția așezărilor de la acele vremuri (sate, comune, orașe), precum și împărțirea teritoriului în județe, respectiv, cinci în Oltenia și douăsprezece în Muntenia.      Observăm apoi ținutul istoric numit «Lowischtea» ce cuprindea o   parte din județul Vâlcea de astăzi și o altă parte din județul Argeș (aproximativ 20 de așezări).      Sunt menționate și alte așezări importante din Vâlcea precum Cozia, Cornet, Orezu (Horezu)  iar Râmnicu Vâlcea era trecut Rîmnik.

  O echipă a cohortei ,,Constantin Brâncoveanu" a cercetașilor din R.-Vălcea, plecând în excursiune sub conducerea d-lui A. Drummer, farmacist, și a consilierului technic Iorgu Arsene (Promotor al sporturilor de iarnă în Vâlcea - Iorgu Arsene îşi confecționează un bob (''Avalanşa'') şi împreună cu boberul Tiţă Rădulescu au plecat la Jocurile Olimpice de iarnă de la Chamonix, unde participă la întreceri, cucerind trei cupe) . Cercetașii au pornit cu itinerariul Curtea-de-Argeș, Pitești — Câmpu-Lung — Ploeşti — Sinaia și Toată această distanță va fi străbătută pe jos. Durata excursiunii e de o lună de zile. La plecare li s'a împărțit ciocolată de către d. primar al orașului R.-Vâlcea, și d. Colonel Arghirescu li-a dat lopeți și foi de corturi, pentru odihnă în timpul nopții. În imagine cercetașii sunt adunați pe Bulevardul Tudor Vladimirescu (în spate se văd Palatul de Justiție, Statuia Independenței și Foișorul de foc).     Preluare din Gazata Ilustrată (29 au