VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

       ,, La încrucișarea străzii Mihai Bravu cu Traian, se afla librăria lui Pascu Anastasiu și Grigore Petrescu. Fără pretenția de a fi un centru al vieții literare, librăria atrăgea clienți și însemna un punct de referința în viata culturală a orașului. În ambianta agonizantă de dinainte de război, se întâlneau aici profesori, doctori, avocați și discutau literatură. Clădirea, ea însăși, impunea, fiind reprezentativă pentru stilul, pe linia influenței orientale, de sfârșit de secol. Caracteristic era balconul de la etaj, ieșit în stradă, adevărată broderie în ipsos, marcând prin rotunjimea formei răscrucea dintre cele două principale străzi ale orașului.''                                                                                                                         Constantin Mateescu, Râmnicul de odinioară                                                  http://www.istorielocala.ro/

     MONUMENTUL EROILOR DIN ORAȘUL VÂLCEAN BREZOI   este situat pe o stâncă, în apropierea Primăriei din localitate. El simbolizează România Mare și a fost ridicat în memoria celor 153 de eroi locali (Brezoi, Călinești, Mălaia și Voineasa), care s-au jertfit în primul război mondial, aducându-și prinosul lor de sânge în opera de făurire a României Mari.  Inaugurarea Monumentului Eroilor (1926)        Piatra fundamentală a fost aşezată în anul 1922 în prezenţa autorităţilor locale în frunte cu primarul Ion Bardaşu, prefectul Traian Mihăiescu, Otto Austerlitz - director "CARPATINA", elevii şcolii săteşti şi muncitorii de la "CARPATINA", conduşi de directorul Nicolae Iepureanu directorul Gh Vasilescu şi locuitorii din satele vecine. In perioada anilor 1930-1933 se adaugă la monument o cruce de marmură la cererea familiei sublocotenentului Teodor Gh. Crasnaru, fiind unicul lor fiu mort în luptele de pe Olt, din 1916, la varsta de 26 ani. După anul

      Îndrăgit de bunici și nepoți, orășel al aducerilor aminte, Călimăneștiul a fost dintotdeauna vestit pentru apele sale vindecătoare. Pe vremuri, însuși Napoleon al III-lea, la recomandarea doctorului Carol Davilla, se trata cu apă minerală adusă cu diligența de la izvoarele de aici. Oricum, peste orășelul de ieri, timpul a trecut cu îngăduință,       Chiar înainte de jumătatea sec. al XIX-lea, când s-a făcut analiza chimică a apelor minerale de aici, Călimăneștiul era de mult cunoscut pentru miracolul apelor ce bolboroseau în adâncurile munților din împrejurimi. Pe la începutul acestui veac s-a ridicat Pavilionul Central și s-au amenajat punctele de captare a izvoarelor de ape minerale atermale și termale. S-au construit băile și s-au mai înălțat câteva viluțe, dând astfel contur unui orășel cochet, vizitat des atât de domnii cu monoclu și cuconițe elegante (îmbrăcate ca la Paris!), cât și de oameni simpli, cu o condiție materială modestă.      De atunci timpul s-a scurs în

          Turnul Spart (Halbertum), a treia fortificaţie a sistemului de apărare, a fost construit în interiorul trecătoarei, la doar 5 km. de Turnu-Roşu. Înalt de 20 de metri, cu ferestre de tragere la trei nivele avea ziduri groase de circa patru metri la bază. Acoperişul, de formă conică, era compus din ţiglă.       În anul 1493, în urma unei invazii turceşti ce a prădat ţinutul Sibiului, regele Ladislau al Ungariei hotărăşte construirea unui turn masiv nu departe de Turnu-Roşu cu scopul de a asigura securitatea prin trecătoare.     Prin secolul XIX, a fost considerat, turn roman, componentă a “Porţii lui Traian”, deoarece pe aici au trecut o mare parte a trupelor lui Traian când au invadat Dacia. Turnul Spart a fost clar, o fortificaţie de graniţă şi un important punct de control la trecerea frontierei dintre Valahia şi Transilvania. Aşezat în aşa fel încât să controleze drumul care trecea pe malul Oltului, de la Cîineni spre Boiţa, complexul fortificaţiei

Culele: casele-cetati ale boierilor de altadata         Conacul lui Maldar este o veche cula olteneasca, ce pastreaza intacte toate detaliile de arhitectura ale acestora: zidurile groase, exteriorul varuit în alb maiestuos, turnul înalt si scarile interioare, iesirile “de taina” si mai ales cerdacul cu arcade, aflat pe toata fatada catului superior.         Cu un istoric de peste trei secole, culele erau initial locuinte boieresti fortificate, construite pentru apararea de invaziile turcesti – carjaliii si pazvangiii proveniti din raialele de la Dunare.         Culele sunt raspîndite în întreaga Peninsula Balcanica, iar în Romania cele mai cunoscute sunt situate în zonele Valcea – Maldaresti, Gorj si Mehedinti.         Legenda capitanului Maldar         Fiecare cula are legenda sa, iar dintre cele de la Maldaresti, cea mai emotionanta poveste este cea a capitanului Maldar – fiul paharnicului Nan. Tudor Maldar era unul dintre capitanii lui

        Situată la aproximativ 25 km sud de municipiul Râmnicu-Vâlcea şi la 12 km nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti, separată prin dealurile vecine de mănăstirile Surpatele şi Govora, pitoreasca Mănăstire Dintr-un Lemn este o oază de pace şi de bucurie spirituală pentru toţi aceia care zăbovesc mai mult la adăpostul zidurilor ei.        Potrivit unei vechi tradiţii locale, ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană ce se păstrează şi azi în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiţii aşezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn.      Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui sfânt aşezământ monahal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare. Documentele vremii şi pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale -   care datează din anul 1

Hotelul Palace, a fost construit in perioada 1911-1914 dupa planurile arhitectului Ernest Doneaud, sub conducerea inginerilor Puklicky si Bratescu. Arhitectura imbina armonios stilul rococo, baroc, clasic, renascentist cu elemente decorative ale stilului popular romanesc. Stilurile ce se intrepatrund si se armonizeaza se incadreaza in academismul francez (eclectism), care se va manifesta in arhitectura romaneasca pana la primul razboi mondial. Are sapte nivele: primul nivel zidit in piatra cioplita, putin ridicat deasupra solului, este inaltat pe o placa de plumb, asezata pe o retea de rulouri metalice pentru amortizarea miscarilor seismice. Nivelul doi este cel mai inalt, fiind despartit de celelalte de un brau, care se repeta sub al saselea nivel, divizand fatada principala in trei registre diferite prin dispunerea usilor si ferestrelor. La parter usile si ferestrele au partea superioara semicirculara, cu ancadramente din profiluri executate in tencuiala. La turnul cen