VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

  Femei din Zătreni, la moara de la Olteț (jud. Vâlcea, 1929)        Imaginea prezintă un grup de femei îmbrăcate în port specific zonei; cămașă încrețită în jurul gâtului, două catrințe (oprege) strânse pe talie cu bete. Femeile sunt desculțe. Poartă pe cap, pentru a se proteja de praful fin de făină din moară, tulpane albe din țesătură subțire de bumbac. Sursa   Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"

       În imagine sunt doi bătrâni într-o zi de târg. Bărbatul, care se sprijină în toiag, este îmbrăcat cu ițari de dimie și cămașă lungă până la genuchi peste care poartă vestă groasă din postav. Este încălțat cu opinci și pe cap, poartă peste plete, pălărie. Femeia este îmbrăcată în port specific zonei cu cămașă cu poale bogat decorată la fel ca și catrințele, cu ilic brodat cu fir metalic. Pe cap are "testemel cu bibiluri" - colțișori croșetați sau realizați din mărgele de sticlă colorată. Este încălțată cu pantofi de piele cu baretă. Foto Nicolae Ionescu Sursa Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"  

  O fotografie mai puțin cunoscută a renumitului fotograf Emil Fischer ne arată centrul orașului Râmnicu Vâlcea în 1937 (actuala Terasă)     În partea dreaptă a fotografiei se poate observa biserica cu hramul Buna Vestire din localitate.    În partea stângă, la parterul cladirii, este situat „Restaurantul Gambrinus”.    Interesante sunt și indicatoarele care ne indică Ștrandul Zăvoi și Programul Magazinului General Fraţii Arsenie (aflat tot pe Terasă) Foto  Emil Fischer Sursa    Muzeul Național Brukenthal

       În imagine este prezentată o secvență din târgul de la Horezu: două femei îmbrăcate în port popular specific locului se tocmesc (negociază) cu un țăran care, așezat în căruță, vinde cereale cu dubla, un vas de lemn folosită ca măsură de capacitate. Foto  Nicolae Ionescu Sursa  Muzeul Național al Satului "Dimitrie Gusti"

  Locuință cu foișor, comuna Vlădești, județul Vâlcea, 1960         În imagine "casă cu foișor" ridicată pe soclu înalt de piatră, tencuit cu mortar și var. Ea include, la fațadă, scara de acces la nivelul de locuire, realizată din beton cu parapet din scânduri de lemn și pivnița. Aceasta are două portițe făcute din gratii, care aveau rolul de a închide intrarea de la nivelul pământului și este amplasată sub foișorul prevăzut cu acoperiș propriu în trei ape cu învelitoarea din șindrilă și cu balustradă și stâlpi de lemn fără decorații.         Tehnica de construire a acoperișului casei, în patru ape este următoarea: pe ultima cunună de bârne a pereților casei se așează grinzile tavanului care susțin podina. Peste grinzile tavanului, așezate perpendicular pe axul longitudinal al casei, se pun cele două cosoroabe lungi din fața și din spatele casei.         Pe acestea se bat...

       Ion Iancovescu (n. 1889 – d. 1966) a fost fără îndoială unul dintre cei mai străluciți actori ai scenei românești din prima jumătate a secolului trecut. Într-o carieră artistică care s-a desfășurat pe parcursul a cinci decenii, Ion Iancovescu a strâns mai mult de 18.000 de apariții pe scenă. Iată cum îl caracteriza F.O. Fosian pe marele actor în volumul de memorialistică  “ 87 artiști bucureșteni din teatru, operă și revistă ”: “Nesecat isvor de vervă și fantezie, trăiește intens fiecare rol creat – personagiu real în lumina rampei, actor în viața cea de toate zilele”. Ion Iancovescu s-a născut la Cozia în anul 1889. Gimnaziul l-a urmat la Râmnicu Vâlcea: “- Îmi plăcea școala – îmi spune Ion Iancovescu evocând anii copilăriei – nu pentru că aș fi îndrăgit cartea – ci pentru că aveam prilejul să străbat, într’o trăsură boiererească la care erau înhămați patru cai înaintași cu clopoței și coroană pe hamuri, moșiile noastre.”  Marele actor de mai tâ...

       De la Cozia-n sus șoseaua urcă șerpuind prin spintecătura din ce în ce mai strâmtă și mai prăpăstioasă a munților. Izvoare limpezi, cu sclipiri de oțel, s-azvârl printre stânci în valurile grele, tulburi, gălbui ale mărețului Olt. Freamătă codrii de vuietul apelor. Departe, pe zările-nalte, vezi, peste pădurile posomorâte, câte-o poiană verde, bătută de soare. Drumul se dă după îndoiturile Oltului schimbând priveliștile ca într-o panoramă, așa că nici nu bagi de seamă cum trec cele cinci ore pe cari le faci cu trăsura de la Râmnic până la graniță. Cam pe la jumătatea acestui drum, cum scapeți de după un morman de stânci năruite, deodată munții se dau la o parte, o luncă veselă, luminoasă se deschide jos la poalele codrilor, vezi înainte un pod alb, mai departe drumul urcă iar și, cotind pe după o coastă, se pierde ca o dungă de fum. În stânga se desface o vale largă, cu livezi și ogoare de porumb așternute la soare.         Din fu...

  LOTUS (1963 - 1986 / Rm. Vâlcea / beat, hard rock)   Origine   Ramnicu Valcea Gen muzical   Beat, Hard Roc k Ani de activitate   1963 – 1986            Nu este deloc intamplator faptul ca Ramnicu Valcea este unul dintre polii importanti ai rock-ului romanesc, aici luand finita una dintre primele “formatii de chitare electrice” din tara: Lotus. Mai mult decat atat, trupa a rezistat pana in anii ’80, spre deosebire de majoritatea trupelor saizeciste de la noi. Bucurandu-se de un succes remarcabil pe plan local, cu perioade in care a avut un cuvand de spus si la nivel national, trupa a reusit sa se adapteze si astfel sa supravietuiasca cateva decenii in jurul fondatorului si a liderului Nell Ciorascu. De mentionat este prezenta in trupa, in anumite perioade, a marelui chitarist Sorin Tudoran, nume de referinta a rock-ului romanesc. In plus, Lotus are si meritul de a fi un exemplu pentru alte trupe valcene importante, care...

         Drumul larg și neted șerpuiește pe malul drept al Oltului. Lungi s-aștern peste luncă umbrele plopilor înșirați pe marginea șoselii; sclipesc în soare ca niște bănuți de argint frunzele sălciilor aplecate pe apă, și e liniște, n-auzi decât șuietul Oltului, în aer e un miros de fân și de pădure, peste dealurile verzi ce se înșiră înaintea noastră se ridică uriaș muntele Cozia, cu creștetul pleșuv în soare. După un ceas și jumătate de drum sosim în Călimănești, sat cuprins și frumos așezat pe malul drept al Oltului. În marginea de sus sunt băile și marele otel, în care vara e atâta lume, și zarvă, și mișcare, că te crezi în mijlocul unui oraș.         Ceva mai încolo, la zece minute cu piciorul, sunt binefăcătoarele izvoare — vestitele ape minerale de la Căciulata. În fața otelului e un ostrov cu fâneață și drumuri printre copaci, în mijlocul ostrovului e o bisericuță veche, zidită de Neagoe-voievod pe la începutul vea...

      Casa care adaposteste expozitia memoriala Anton Pann, este un monument de arhitectura urbana, construit la jumatatea secolului al XVIII-lea, avand foisor si pivnita.   E xpozitia a incercat sa puncteze peregrinarile pe meleagurile Valcii, datand din anii 1826-1828, 1836-1840, ale celui ce a ramas in constiinta urmasilor drept „fiul Pepelei cel istet ca un proverb” si care a fost „dascal de musichie” la scoala organizata pe langa Episcopia Ramnicului.        Anton Pann (1794, Sliven Bulgaria – 1854, Bucuresti) s-a refugiat in 1812 in Bucuresti, iar in 1827 a fost numit profesor de muzica bisericeasca la Seminarul din Rm. Valcea. Indragostit de nepoata staretei de la manastirea Dintr-un Lemn a fugit la Brasov, unde cei doi tineri s-au casatorit la biserica din Schei.       In acest timp a avut loc si schimbarea numelui initial, care a devenit Antonie Pantoleon si mai apoi, mai scurt, Anton Pann dupa cum este r...