VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

        Situată la aproximativ 25 km sud de municipiul Râmnicu-Vâlcea şi la 12 km nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti, separată prin dealurile vecine de mănăstirile Surpatele şi Govora, pitoreasca Mănăstire Dintr-un Lemn este o oază de pace şi de bucurie spirituală pentru toţi aceia care zăbovesc mai mult la adăpostul zidurilor ei.        Potrivit unei vechi tradiţii locale, ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea Icoanei Maicii Domnului, icoană ce se păstrează şi azi în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiţii aşezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn.      Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui sfânt aşezământ monahal, este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare. Documentele vremii şi pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale -   care datează din anul 1

Hotelul Palace, a fost construit in perioada 1911-1914 dupa planurile arhitectului Ernest Doneaud, sub conducerea inginerilor Puklicky si Bratescu. Arhitectura imbina armonios stilul rococo, baroc, clasic, renascentist cu elemente decorative ale stilului popular romanesc. Stilurile ce se intrepatrund si se armonizeaza se incadreaza in academismul francez (eclectism), care se va manifesta in arhitectura romaneasca pana la primul razboi mondial. Are sapte nivele: primul nivel zidit in piatra cioplita, putin ridicat deasupra solului, este inaltat pe o placa de plumb, asezata pe o retea de rulouri metalice pentru amortizarea miscarilor seismice. Nivelul doi este cel mai inalt, fiind despartit de celelalte de un brau, care se repeta sub al saselea nivel, divizand fatada principala in trei registre diferite prin dispunerea usilor si ferestrelor. La parter usile si ferestrele au partea superioara semicirculara, cu ancadramente din profiluri executate in tencuiala. La turnul cen

Harta Districtului Râmnicu Vâlcea   (1864)          Dimitrie Papazoglu, născut în Bucureşti la 28 martie 1811, “fiul unui comersant de clasa I şi boier de neam din oraşul Slatina”, a slujit vreme de 25 de ani în armata munteană, fiind implicat în diferite acţiuni militare, inclusiv în timpul Revoluţiei de la 1848 sau în stingerea marelui incendiu din Bucureşti din martie 1847.       După ce a ieşit la pensie şi-a dedicat viaţa preocupărilor artistice şi ştiinţifice: a desenat şi publicat tablouri istorice, chipurile domnitorilor, vederi ale monumentelor vechi ale ţării. Tot el a publicat prima hartă a Principatelor Române Unite.         În anul 1864 Dimitrie Papazoglu a publicat „Atlas geografic al României“, care cuprindea hărţi detaliate ale celor 32 de districte ale României, precum şi numeroase informaţii statistice, deosebit de interesante şi de valoroase pentru istoria modernă a ţării noastre. Hărţile, pline de detalii, prezentau: drumurile naţionale şi cele

Muzeul de Artă „Casa Simian” este un muzeu județean din Râmnicu Vâlcea, amplasat în Str. Carol I nr. 25.         Clădirea care adăpostește Muzeul de Artă a aparținut familiei Nae și Tita Simian originari din Săliștea Sibiului, proprietari ai unei fabrici de încălțăminte în Râmnicu Vâlcea, la jumătatea secolului al XX-lea. Casa beneficiază de o structură arhitectonică specifică, însumând două tipuri de spațiu, unul punând în valoare expresivitatea casei vechi a familiei Simian, construită în 1940, de arhitecții Gheorghe Simotta (1891 - 1979) și Nicolae Lupu, ambii de orientare neo-românească, și un altul neutru, funcțional pentru necesitățile unei galerii de artă, construit odată cu transformarea locuinței în muzeu.         Expoziția permanentă a Muzeului de Artă, reunește lucrări de valoare de pictură și de sculptură românească, aparținând unor artiști de renume de la sfârșitul secolului al XIX-lea: N. Grigorescu, Nicolae Vermont, Sabin Popp, Ipolit Strâmbu, Sava

  Albumul General al României, lucrarea ce cuprinde 300 de imagini, a fost structurată în două părţi: partea I a apărut în anul 1901 la Atelierele Stegel&Co. din Dresda şi Berlin, ateliere specializate în fotografie artistică, fotogravură-litografie şi tipografie, iar partea a II-a, trei ani mai târziu, la Editura Socec din Bucureşti.     Autorul imaginilor este Alexandru Antoniu (1860-1925), fotograf care şi-a desfăşurat activitatea în Bucureşti în perioada 1890-1925. În anul 1900, acesta a fost recompensat cu medalia de bronz la Expoziţia universală de la Paris pentru Albumul General al României, publicând, aşa cum arată criticul de artă, Adrian Silvan Ionescu, în studiul, „Fotografi în România. 1840-1940”, alte două albume de mare interes: în 1906 Expoziţia Generală Română 1906 (dedicat M.S. Regelui Carol I, cu ocazia aniversării a 40 de ani de domnie), şi în 1910, Din Bucuresci.     Judeţul Vâlcea este prezentat în ambele părţi - mânăstirile, oraşele dar şi peisajele fr

  Partea a II-a a Albumului General al României cuprinde peste 100 de fotografii ale unor monumente şi clădiri istorice, mănăstiri şi biserici vechi, dar şi imagini ale celor mai cunoscute oraşe din România.    Desigur, nu puteau să lipsească oraşul Râmnicu Vâlcea, Băile Câlimăneşti, Mănăstirea Cozia sau locuri de legendă şi istorie precum Masa lui Traian.      Informaţiile despre locurile prezentate nu mai sunt de actualitate sau poate chiar nu le mai putem considera corecte (de exemplu de unde provine numele oraşului Râmnicu Vâlcea) ci sunt redate exact cum au apărut în acest album.     Reamintesc că Albumul General al României a fost structurat în două părţi: partea I a apărut în anul 1901 la Atelierele Stegel&Co. din Dresda şi Berlin, ateliere specializate în fotografie artistică, fotogravură-litografie şi tipografie, iar partea a II-a, trei ani mai târziu, la Editura Socec din Bucureşti.         Autorul imaginilor este fotograful Alexandru Antoniu (1860-1925).