VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

  Istoric Parcul „Mircea cel Bătrân”   este situat la o sută de metri de „kilometrul 0” al orașului Râmnicu Vâlcea. Despre zidurile care îl înconjoară, unii afirmă că ar fi relicve ale cetăţii domneşti a lui Mircea cel Bătrân. De aceea, intrarea principală este străjuită, din 1970, de statuia lui Mircea cel Bătrân, operă a sculptorului Ion Irimescu. În incinta parcului se găsește Casa Socoteanu – Lahovari, ridicată în sec. al XVIII-lea, actualul Palat al Copiilor. Povestea acestui monument istoric, începe cu familia Socotenilor despre care Nicolae Iorga spunea că erau singurii boieri adevăraţi din Râmnic, şi se continuă cu celebrul neam al Lahovăreştilor, la origine greci, din Fanarul Constantinopolului. În 1749, logofătul Ghiorghiţă Socoteanu a cumpărat aici „un scaun de case” şi a ridicat conacul şi hanul. Fiul său, Constantin Socoteanu, a întregit proprietatea, astfel încât, în 1783, ea acoperea aproximativ incinta parcului de azi. Paraschiva, fiica lui Constantin, s-a măritat în

  Colorizare FOST 2019 Poza originală      Bulevardul Tudor Vladimirescu era, în secolul al XVIII-lea, un drum de ţară, după o hartă austriacă din 1790-1791, apoi ,,Drumul Râmnicu-Vâlcea - malul Oltului - Goranu” pe la 1873, ,,Bulevardul Râmnicului” la 1876 şi ,,Bulevardul Tudor Vladimirescu” din 1879. 

  Dem Rădulescu:   O zi în care n-ai râs e o zi pierdută Anul 1963, printre primele roluri in film ale lui Dem Radulescu (bacanul Lambru) in "Politica si ... delicatese", regia Haralambie Boros. Dem Rădulescu s-a născut în 30 septembrie 1931, la Râmnicu Vâlcea . Prezenţa numelui său pe afiş la teatru sau pe genericul unei emisiuni de divertisment duce întotdeauna către un inegalabil succes. Uriaşa popularitate i-au făcut-o în egală măsură filmul, televiziunea sau Estrada, cu spectacolele “Salutări de la Vasile” şi “Dai un Biban, dar face!” I se spunea Bibanul… De unde vine porecla Bibanul? Chiar actorul Dem Rădulescu povestea, într-un interviu, că vine din copilărie. “Tata vindea peşte la Vâlcea şi într-o zi a venit acasă cu un exemplar deosebit. Frate-miu l-a dus repede la şcoală la ora de ştiinţe naturale. Profesoara, văzându-l, s-a adresat copiilor spunându-le: «dragii mei, acesta este un biban».                Dem Rădulescu împreună cu Jean Constantin și Puiu Călinesc

Fragmente din   Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism și excursiuni (1924) Defileul ține tot răcoros și umbrit de culmile înalte ale munților, pe o întindere de unsprezece km. Drumul e îngust și cotit, strâmtorat de capriciile apei dintr'o parte, din cealaltă de rigiditatea stâncii în care e tăiat. În acest defileu sunt patru tunele, dintre cari 2 sunt atât de lungi, încât îți pare că trenul a intrat, dar a uitat să mai iasă, de sub pământ . După al patrulea tunel, locul se lărgește, Oltul face un ostrov, drumul se bifurcă: o parte o ia la stânga spre Brezoiu, Malaia Voineasa, altă parte continuă la dreapta și înainte, trecând alături de linia de cale ferată, peste podul de fier al râului Lotru. Lăsăm la dreapta un drum, care, trecând un alt pod de fier peste Olt, duce la Gara Lotru și urmăm tot înainte. Drumul se împletește cu Oltul și calea ferată, care trece printr'un tunel chiar pe sub șosea. La un moment dat, pe dreapta la înălțimea șoselei vedem o mică bise

   Fragmente din   Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism   și excursiuni (1924) Mănăstirea Cozia (pictură  Amedeo Preziosi) ,,Urmăm șoseaua, dupe ce trecem   de   pavilionul   de cura   de la Căciulata, ajungem la M-rea Cozia, un km.   și jumătate depărtare de   parc.   Aceasta mănăstire   e veche, de mai bine de cinci veacuri, clădita de Domnitorul Mircea cel Bătrân. Așezarea sa, chiar pe malul Oltului, cu temelia neclintită pornind chiar din albia râului, a inspirat pe mulți poeți, a căror versuri sau proza iți vin în minte când privești acest sfânt și vechi   locaș.       Mănăstirea Cozia O legendă, în   care poate că se ascunde ceva adevăr,  spune ca sub   lespezile   ce   podesc   biserica,   pleacă o   hrubă, un gang subteran, pe sub Olt, până pe malul celălalt, care gang, ajuta Domnitorului să fugă când era încolțit   de   dușmani. Cozia e pe partea dreapta a șoselei. Pe stânga, chiar în dreptul mânăstirii, este un mic paraclis, clădit de Petru Cercel. Ambele bi

           Podul de cale ferata de la Proieni traversează Oltul și este - alături de podul lui Anghel Saligny de la Cernavoda - unul dintre obiectivele de valoare ale patrimoniului național, fiind considerate minuni ale Europei în materie de arhitectură, dar și ca durată de folosința. Podul de la Proieni (256m) a fost construit în 1899 la celebrele Atelierele Dayde & Pille din Paris (exista inscripția pe pod) si a fost apoi transportat pe bucăți pe Valea Oltului. Nota distinctă a acestei construcții tehnice este dată de curbura sa accentuată, o revoluție tehnică la sfârșitul secolului al XIX-lea.   Amplasarea lui s-a făcut sub îndrumarea inginerului Mihail M. Râmniceanu, iar de atunci a funcționat neîntrerupt 100 de ani. Ieșit din garanție după 100 de ani de folosință, podul CFR de la Proieni a fost însă inclus pe lista Monumentelor Istorice și a fost înlocuit de unul nou, construit în paralel cu cel vechi. Cele două poduri în curbă de la Proieni (vedere aeriană 2020)  Foto: Răzv

   Fragmente din   Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism   și excursiuni (1924)                                      Hotelul Societății Govora - Călimănești Drumul continuă printre sate curate, pe sub dealuri împădurite, din stânga sa, paralel cu Oltul și calea ferată, cari șerpuiesc pe dreapta.. La un moment dat, drumul de fier trece Oltul pe un frumos și mare pod. Aci este cam jumătatea drumului. De-acum înainte, înfățișarea locului să schimbă, căpătând din ce în ce mai mult aer de regiune muntoasă. În fundul zărei, pe dreapta, străjueşte muntele Cozia, cel mai înalt din regiune, (1675 m. dela nivelul mării) iar coamele stâncoase ce se continuă, dela el spre stânga, parcă astupă complet trecerea mai departe.                                                Călimănești - Podul peste Olt Intrăm în Călimănești, sat frumos de munte, așezat de-a lungul șoselei. La dreapta în mijlocul satului, pe lângă biserica nouă și piață, un alt pod de fier peste Olt, duce la satul și gar