VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

    Carol Pop de Szathmári este un nume binecunoscut publicului, demult intrat în conştiinţa naţională alături de iluștrii confraţi din veacul al XIX-lea, precum Aman şi Grigorescu iar, în ultimii ani, începe să fie cunoscut – şi acceptat – de străinătate pentru aportul său ca pionier al artei fotografice.    Carol Pop de Szathmari, prin activitatea sa de fotograf, a fost un pionier în istoria fotografiei româneşti şi internaţionale prin redarea pentru prima dată, în imagini fotografice, a teatrelor de război din Crimeea, utilizând cele mai moderne tehnici fotografice ale secolului al XIX-lea, susţinute de talentul său de pictor. Arta sa fotografică i-a adus recunoaşterea naţională, ca fotograf al curţii domnitoare, iar pe plan internaţional renume prin decoraţiile primite de la capetele încoronate ale Europei.      România Album (1869) – lucrare de mari dimensiuni cu planşe de 47,2 x 64 cm iar fotografiile lipite pe ele de 29,3 x 35,5 cm – a fo...

    Revista Luceafărul nr. 15-16, 1-16 august 1910, este rezervată aproape în întregime unui reportaj despre Valea Oltului, scris de Teodor Romul Popescu. Redăm în întregime acest text, pentru frumusețea descrierii dar și pentru numeroasele fotografii inedite publicate cu acest prilej. Astăzi a patra parte în care ajungem la Râmnicu Vâlcea trecănd prin Călimănești. Defileul Cozia    Cine a fost vreodată pe şirul de stânci înalte, pe care se află biserica Văraticu şi satul cu acelaş nume, nu va uită curând rninunata privelişte ce se vede de acolo. Cerul îşi preumblă încet cetele de nori, ce Iîcunună ca o aureolă de argint creştetele stâncilor uriaşe, dintre cari muntele Foarfeca îşi înalţă mai sus piscurile pleşuve. La apus se deschide, largă, valea Lotrului, prin care şerpueşte Lotrul zburdalnic, iarjos, intre pri-poarele munţilor Cozia, fierb valurile Oltului, se sbat în spume şi în clocote de mânie, ca să scape de strâmtoarea în care au ajuns. Defi...

     Revista Luceafărul nr. 15-16, 1-16 august 1910, este rezervată aproape în întregime unui reportaj despre Valea Oltului, scris de Teodor Romul Popescu. Redăm în întregime acest text, pentru frumusețea descrierii dar și pentru numeroasele fotografii inedite publicate cu acest prilej. Astăzi a treia parte.    Țipătul sirenei dela locomotivă, vagoanele curate ale trenului şi ittleala acestuia ne fac să simțim că suntem În Tara-Românească. Mai demult şesul bogat dealungul Oltului, prin care trecem, aparțineă contelui Colardus dela Lauterburg (1233).     Acum tărmul Oltului e populat cu comune romăneşti, în cari zărim fețe de țărani senine şi împăcate cu soartea vietii lor. in dosul acestor comune se află insula de stânci, Robeşti, care spintecă Oltul in două. Nemijlocit lăngă insulă, spre miazăzi, se înaltă a doua stăncă, Ostrovul de piatră, unde Oltul se sbate în o văltoare puternică. Pe urmă trecem pe lăngă biserica din Sărăcineşti, cu cope...

     Revista Luceafărul nr. 15-16, 1-16 august 1910, este rezervată aproape în întregime unui reportaj despre Valea Oltului, scris de Teodor Romul Popescu. Redăm în întregime acest text, pentru frumusețea descrierii dar și pentru numeroasele fotografii inedite publicate cu acest prilej. Astăzi a doua parte.    Valea Oltului se deschide largă, în sus şi in jos, iar la poalele cetății aleargă Lotrioara, pentru a se înecă mai la vale în Olt, în romantica vale a Lotrioarei astăzi se face o prozaică negustorie de lenme. În curănd ajungem la contumatie, care a fost un punct însemnat al comerciului pe la Turnul-Roşu. Ruinele magazinelor dovedesc circulația de odinioară, deşi era îngreunată printr'o carantină de 82 de zile pentru mărfuri şi pănă la 42 de zile pentru persoane. Contumatia e legată de linia căilor ferate printr'un pod primitiv făcut de societatea care se ocupă cu industria lemnului. Apoi ajungem la frontiera căilor ferate.     Podu...

Reportaj și imagini inedite de pe Valea Oltului din 1910 Revista Luceafărul nr. 15-16, 1-16 august 1910, este rezervată aproape în întregime unui reportaj despre Valea Oltului, scris de Teodor Romul Popescu. Redăm în întregime acest text, pentru frumusețea descrierii dar și pentru numeroasele fotografii inedite publicate cu acest prilej. Astăzi prima parte- trebuie sa ne amintim ca la vremea respectivă Transilvania nu era unita cu patria mamă, iar granița era pe Valea Oltului. Câteva frumuseti ale pământului românesc Călăuză ilustrată pentru excursioniști Spre graniță Bătrănul Olt, înainte de a ajunge la Turnu-Roşu, trece de trei ori prin strămtorile munților, la Tuşnad, la Răkos şi aici la Boița. El e navigabil de pe la Hăromszăk. La 1838 pluteau pe apele lui 18 năi pănă la Dunăre. Chiar şi mai demult, la 1222, regele Andreiu al II-Iea, prin bula sa de aur, a permis cavalerilor germani să ţină 6 corăbii pe Olt. Astăzi curge liniştit dealungul Carpaților Făgă...

Cunoscută ca una din cele mai vechi și complexe monumente istorice și de artă din România, Mănăstirea Cozia este situată pe malul drept al Oltului la 22 km de Râmnicu Vâlcea și 75 km de Sibiu. Este o ctitorie a marelui voievod al Țării Românești Mircea cel Bătrân, datând din anul 1388.Mănăstirea are hramul Sfânta Treime.          Istoric Ansamblul mânăstiresc de la Cozia a fost cunoscut la început sub numele de „Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de „Mânăstirea Cozia”, după muntele din vecinătate. Conform unei legende, ar fi fost construită în apropierea unei alte mănăstiri, ridicată de Negru Vodă. Biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată între anii 1387-1391, ctitor fiind voievodul Mircea cel Bătrân. A fost sfințită la 18 mai 1388, așa cum reiese din hrisovul lui Mircea cel Bătrân care se spunea:„...a binevoit domnia mea să ridic din temelie o mănăstire la locul numit Călimănești pe Olt, care ...