VÂLCEA ÎN IMAGINI ȘI DOCUMENTE

         Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic (Partea a II-a)   de prof. dr. Florin EPURE, Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea        În anul 1910 antreprenorul Copetti ridică în piaţa centrală două rânduri de prăvălii şi construieşte o casă pentru preceptor, “pe platforma bâlciului de lângă oraş”. Antreprenorul Copetti va executa lucrări de construcţie la casele Bărăţiei catolice din Râmnic. Părintele benedictin Lucius Fetz, care a activat în calitate de secretar particular al lui Arhiepiscopul dr. Raymund Netzhammer, profesor şi spiritual la Seminarul Arhiepiscopal “Sfântul Duh” din Bucureşti (“Secretarul meu”, 1933), face o vizită în Râmnic la 7 noiembrie 1907. Participă la preluarea noilor clădiri ale parohiei: “ O casă veche – spune el – ce aparţinea Bărăţiei, care se afla la cea mai importantă intersecţie de drumuri din oraş, a trebuit să fie demolată. Constructorul Copetti a depăşit suma iniţială de 42.000 l...

  Antonio Copetti (1871-1942), un italian la Râmnic   de prof. dr. Florin EPURE, Directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea   Marele exod al italienilor în România, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a adus la Vâlcea multe familii de negustori, constructori, muncitori forestieri, cioplitori în piatră, arti ş ti, ceasornicari, brutari sau croitori, precum: Adreani, Marconi, Bertossi, Bugani, Rachelli, Rovalli, Boninsegna, Batista, Lozupone, De Villa, Boari, Santuzzi etc. Emigranții practicau munca sezonieră, pe timpul verii, reîntorcându-se în patrie dar mulți dintre aceștia au decis să se stabilească aici.  Împins de sărăcie să părăsească peninsula, ca și ceilați conaționali ai săi, antreprenorul şi arhitectul Antonio Copetti, italianul care se născuse î n anul 1871, la Tolmezzo din regiunea Friuli Veneţia Giulia, s-a stabilit la Râmnicu Vâlcea în anul 1896. Se știe că a locuit o perioadă în clădirea actualului Centru de Transfuzii Sanguine, imobil pe ca...

        Un lăudabil efort de promovare a Județului Vâlcea, de acum un secol, mai exact 1924, prezintă frumusețile județului și posibilitățile de vizitare a acestora. Acest veritabil ghid turistic intitulat     Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism   și excursiuni , merită să fie citit în varianta originală, păstrând farmecul limbii române de la începutul secolului trecut. Textul nu cuprinde foarte multe ilustrații, așadar voi exemplifica locurile descrise cu     imagini și cărți poștale vechi din acea perioadă. Prima parte, după o scurtă prefață, constituie o prezentarea a orașului Râmnicu Vâlcea.                                                                       Jude ț ul Vâlcea Cine vrea să cunoască u ș or  ș i pe de-antregul frumuse ț ile mun ț i...

  La Mulți Ani Colegiului Național „Mircea cel Bătrân”! Râmnicu Vâlcea - Seminarul Teologic (1943) Colegiul National ,,Mircea cel Bătrân"

        Suplimentul gratuit al Ziarului EPOCA (17 iulie 1897) publică un articol despre cele 4 localități  (dintre care 3 pe teritoriul județului Vâlcea - Călimănești, Căciulata și Govora) renumite pentru apele minerale și care sunt exploatate direct de  Ministerul Domeniilor. În continuare este prezentarea Băilor Govora (textul este redat integral)   GOVORA Poziţiunea — Istoricul      La sud-vestul oraşului R.-Vâlcea şi la 15 chilometri depărtare este situata comuna Govora pe malul gârlei cu acelaşi nume. În acestă gărla şi chiar în sat se varsă un pârâu numit   Hința. Dacă ne urcam la deal pe malul stăng al acestui părău, la distanţa de 2 şi jum. chilometri de la comună şi spre sud-vest întâlnim mai întăia căteva case semănate pe coline, pe urmă un basen în semi cerc format de coline împădurite şi acoperite de construcții nuoi.      Acesta este stațiunea balneară Govora. Gara cea mal apropiată de băl este halt...

  Fragmente din   Prin Vâlcea pitorească – călăuză pentru auto-turism   și excursiuni (1924) BĂILE  OLĂNEȘTI         Tot drumul, dela Râmnicu-Vâlcea până când ne oprim în fața băilor, mergem în vecinătatea râului Olănești. Valea sa, spre Râmnicu-Vâlcea deschisă și dreaptă, se strâmtează și devine tot mai întortocheată, pe măsură ce înaintăm în susul ei. Iar dela Olănești înainte, nu mai e un râu, ci un torent sălbatec care  numai cu multă trudă și îndârjire, poate să se strecoare printre piedicile ce i le pune muntele în drum.             Olăneștii sunt așezați, par'câ ghemuiți între dealuri păduroase și apropiate, prăpăstioase și înalte, cari strâng din toate pârțile. La poalele acestor dealuri, pe văile pitorești săpate de șuvoaiele de apă, curg numeroase isvoare de ape variate: ioduroase, fieruginoase, sulfuroase, cari se întrebuințează pentru băi, altele pentru băut, după, compoziția lor.   ...